Mărturii ale celor care au fost pe câmpul de luptă de la Cotul Donului și erau încă în viață în 2013, am găsit aici:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cotul-donului-dup-70-ani-emo-ie
Pe internet sunt nenumărate comentarii lăsate de persoane care au avut rude care au luptat la Cotul Donului în 1942. Faptul că românii sunt interesați de strămoșii lor e un semn de bucurie și de sănătate mintală a poporului nostru. Redăm câteva comentarii găsite pe internet:
(material în lucru)
De pe Cultural.bzi.ro:
Luminita | 19-06-2014 09:56:28 |
Bunicul meu, Ion Filote din comuna Miroslovesti judetul Iasi, a fost ranit in batalia de la Cotul Donului.In vacantele de vara pe care le petreceam la bunici imi povestea despre eroismul soldatilor nostri si ororile razboiului pe care le-a trait. Bunicul a murit la varsta de 91 de ani.
……..
Serban | 18-06-2014 13:37:33 |
Glorie Martirilor Romani. Cat despre inaltii demnitari aflati la carma acestei tari nu am cuvinte despre ei sau nu exista cuvant sa-i caracterizeze.Cuvantul care il gasesc eu acum este RUSINE pentru ca nu stiu altceva decat sa-si vanda sufletele si in fiecare zi nu fac altceva decat sa vanda cate’un petic din tara asta,pamant unde Martirii Nostrii Romani si-au dat viata.
………
stroescu | 18-06-2014 12:56:07 |
Si tatal meu ,si unchiul meu fratele tatei au luptat la Cotul donului si au scapat teferi din acel iad.Dar toate aceste cimitire Romanesti trebuesc luate in discutie cu partea Rusa de catre ministru Corlatean caci pana acuma nimeni din gunoaiele care au fost la externe nu sau interesat decat de bunastarea lor.
_______________________________________________________________________
De pe Adevărul:
_______________________________________________________________________
De pe Historia:
De pe Cipslim:
am gasit un caiet de-al bunicului in care si-a scris memorile de pe front,o adevarata drama a cazut prizonier la cotul donului. daca cineva vrea aceste memorii sa-mi scrie la adresa s_ionut82 ((at)) yahoo.com
……..
Salut. Si bunicul meu a cazut prizonier la Cotul Donului de unde a luat drumul siberiei. Stiu ca a lucrat intr-o mina pana in anul 1948 cand s-a intors acasa. Din pacate nu l-am apucat asa ca nu stiu prea multe. As dori sa colaboram pentru ca vreau sa scriu un material pe aceasta tema si m-ar interesa ce a scris bunicul tau. Din pacate la mine in zona nu mai traieste nici o persoana din cele care au fost prizonieri cu bunicul. Astept raspuns.
Eu am in pregatire o carte in care sunt tratate si evenimentele din timpul razboiului. Poti vizita site-ul http://www.dumitresti.ro unde mai am postate unele articole.
(postări ale lui Marian pe site-ul lui dumitresti.ro care au legătură cu Cotul Donului:
http://dumitresti.ro/personalitati/grigore-gheba.html
http://dumitresti.ro/articole/42-1944-intrarea-rusilor-in-dumitresti.html )
Bunicul meu, cazut prizonier la cotul Donului a rezistat pana in anul 1948 in siberia , dar nu a trecut de partea comunistilor. A plecat pe front in 1938 si s-a intors zece ani mai tarziu cu toate ca il asteptau patru copii acasa. Pentru cei ce au rezistat acolo pana la sfarsit, RESPECT. Pentru cei ce si-au tradat tara si au trecut de partea rusilor…. prefer sa nu ma exprim. Sunt multe de povestit despre acea perioada si despre persoanele pe care trebuie sa le consideram eroi.
……..
si bunicul meu a trecut prin asta, insa nu am memorii,nu am nimic.
……
as fi interesat daca se poate de memoriile bunicului tau in lupta de la cotul donul ..bunicu saracu a murit si el acolo
…….
Buna seara,
Bunici\ul meu a pierit la Cotu Donului. Ai cumva o copie a acestor memorii? Fiul meu e student la istorie si ar fi interesat! Multumesc!
……..
cite ceva as putea spune si eu din cele povestite de tatal meu de la cotul donului dar si din lagarele din siberia.din veta lor asi vrea sa stiu daca exista un documentar despre prinderea lor si transportarea lor in lagar din siberia?
Tatal meu scapat de moarte cu mult norc fiind transmisionist (telefonist) a mers pe jos timp de o luna de zile ca sa ajunga in lgarele din siberia.
………
Salut,am si eu o intrebare….exista arhive cu numele celor decedati ,cazuti prizonieri la Cotul Donului?A fost cineva dintre voi acolo?ce este acolo?Va multumesc anticipat!
cipslim
Strabunicul meu a murit in acea batalie. A lasat doi copii acasa si o vaduva care traieste si acum la 94 de ani. L-am cunoscut din cateva fotografii din care una realizata in armata. De el imi mai aminteste un document din 1942 semnat de un general neamt, decoratia s-a pierdut intre timp. Sunt convins ca incompetenta, tradarea si coruptia au dus la multe pierderi ale romanilor (ca si acum de altfel)
……..
Dumnezeu sa il ierte.
E o mandrie sa ai eroi in familie.
Bunicii mei s-au intors in viata din razboi dar nu au participat la Cotul Donului. Un frate al lor a fost acolo insa ei nu au fost incercuiti si s-au retras, au ajuns pana la Roman, a fost luat prizonier, a fost pana in Tatra, si apoi la puscarie pentru ca era capitan. Asa ne-am tratat noi eroii din pacate, cu puscarie.
………
Bunicul sotiei mele a venit acasa(intr-un sat de munte din Buzau)(a scapat de la cotu donului) in izmene si camasa iar in picioare avea infasurate niste carpe.Va dati seama ca un om care era analfabet(nu facuse scoala) a reusit sa razbeasca atatia km pana acasa,dar dupa cateva zile a fost din nou incorporat,semn ca si atunci erau mancatori de rahat care au informat autoritatie ca s-antors acasa.Astia eroi nu zdrentele de azi,asa zisii „revolutionari” care au niste drepturi de zici c-ar fi luptat in toate razboaiele pe care le-a purtat Romania.
……..
Bunicul meu s-a intors de pe front in aceiasi situatie de pe front de la Cotul Donului..Eu nu l-am cunoscut.Spunea bunica,nu prea multe,dar povestea ca a ajuns cu uniforma zdrente,zdrente si plin de paduchi.El a fost la Cavalerie,plecat din Timisoara.
……..
Strabunicii mei, atat de pe mama cat si de pe tata au decedat in aceasta batalie de la cotul donului. Pe unul dintre ei lam cunoscut printro fotografie gasita in casa bunicii mele in zilele trecute. Povestile despre el si lucrurile, cei drept vaste, pe care le stia bunica mea mau captivat. Daca cineva are rude care au fost in armata a 3-a regimentul 25 infanterie sa ma contacteze. tommytza_vs (at) yahoo.com
……..
Strabunicul meu a fost dat disparut la Cotul Donului, mai mult ca sigur cazut in lupta pentru ca nu a mai ajuns acasa.
Slava ostasilor romani! Fratilor sa-i cinstim cum trebuie pe stramosii nostri care s-au luptat pentru neamul acesta. Cum? Pai simplu, pastrand traditia si credinta ortodoxa a neamului romanesc care sunt aproape sa sucombe sub valul pervertirii occidentului.
Cu Dumnezeu inainte!
……….
Am avut si eu un strabunic care a luptat in al doilea razboi mondial si care a supravietuit, dar din pacate nu am avut sansa sa-l cunosc. Recent am aflat ca fratele bunicii mele (90 ani) a murit la Cotul Donului. I-am scris un email lui Ionutz pentru a-mi trimite memoriile bunicului sau.
…….
buna, as vrea si eu mai multe informatii despre cotul donului, strabunicul meu , sergentul Dragota Ion Nicolae,a facut parte din regimentul 2 Rosiori escadronul 1 si a murit in anul 1942, ranit de o schija de brand. Bunicul meu nu a primit decat un „extras de moarte” in care se spunea ca a fost inmormantat in comuna Orehaski, langa cotul Donului. Am cautat pe internet listele cu soldatii morti in Rusia, dar nu am gasit nimic legat de aceasta comuna si de locatia cimitirului.daca stiti cumva unde ar putea fi situata aceasta comuna sau pe langa ce oras din Rusia, va rog sa ma contactati.
cipslim
Bunicul meu a luptat la Cotul Donului si a supravietuit macelului , era artilerist si a juns acasa aproape surd , a scapat datorita unei legi care permintea unui soldat care avea acasa nu stiu cati copii (banuiesc ca 4) … sa revina la vatra , nici bunicul si nici tatal meu nu mai traiesc , sa imi pota confirme date despre acea lege.Atat stiu ca bunica a fost dupa el pana pe front in rusia , atunci probabil era deja in retragere.
……..
Bunicul meu nu a avut norocul sa scape din batalia de la Cotul Donului. Era la baterie de tun, servant. Nu au mai gasit ramasite dupa o explozie de proportii. Cunoaste-ti mai multe detalii?
……..
Si bunicul meu, Raicu Aristide, a participat la batalia de la Odessa si apoi la cea de la Cotul Donului, in cadrul Batalionului 7 Pionieri din Divizia 7 Infanterie.
Din cadrul Diviziei 7 Infanterie mai faceau parte urmatoarele unitati:
– Regimentul 14 Dorobanti „Roman”
– Regimentul 16 Dorobanti „ Maresal Josef Pilsudski” Botosani
– Regimentul 37 Infanterie „Alexandru cel Bun” Botosani
– Regimentul 1 Artilerie Garda „Regina Maria” Roman (fost Regimentul 4 Artilerie pana la data de 1.04.1933)
– Regimentul 8 Artilerie Roman (transferat de la Botosani la Roman in 30.09.1894)
Daca cineva are orice informatii referitoare la unitatile mentionate si doreste sa mi le puna la dispozitie, adresa mea este bt01use ( at ) yahoo.fr . Cu respect.
……..
Si bunicul meu tot la Cotul Donului a fost luat prizonier, din pacate aveam vreo 15 ani cand a murit si prea putine am aflat de la el, din ce a reusit sa imi spuna am inteles ca nu a luptat efectiv ci aveau grija de caii unei baterii de altilerie a nemtilor.
Dupa razboi a stat ceva ani buni in Siberia de unde s-a intors pe jos pana in Romania, asta m-a impresionat.
……..
chiar daca au cazut pe campul de lupta, ei au luat cu brio examenul vietii. Dumnezeu sa-i odihneasca!noi, cei de acum, niste morti vii in lumea virtuala a filmelor mincinoase de la Hollywood.
sa inviem si noi prin ei, tinand treaza memoria lor si cand moartea va pune capat vietii, sa putem zice ca n-am trait degeaba.
…….
Si unchiul meu a luptat la Stalingrad.Mi/a spus ca a fost mitralior si ca rusii cand au atacat veneau beti aproape ca la hora.A tras in ei atit timp cat a avut munitie si mi/a mai spus ca dupa ce romanii au secerat primul val si al doilea s/au format mormane de cadavre insa rusii au trecut si peste camarazii lor morti fiind impinsi din spate de comisari politici care ii executau pe loc pe cei care se retrageau.A fost ranit si evacuat pe calea aerului cu mai multi militari germani.A trait 95 de ani si este inmormintat la Constanta.
ion, oct 2013
asa povestea si un var de-al bunicului meu.. tot mitralior era. a tras o zi intreaga pana a terminat munitia si apoi a fost facut prizonier de un rus stirb si batran care rupea cateva cuvinte pe romaneste. Omorase sute de rusi… cand spunea despre mormanul de cadavre (umfla poate putin) zicea ca era inalt cat streasina casei! a fost 7 ani in siberia dar a supravietuit si a trait 86 de ani.
Ovidiu, martie 2012
Foarte interesante si comentariile despre bunicii nostri, s-ar putea face chiar un articol din toate informatiile culese de la cititori. Si eu am avut pana cum 2 spt un bunic veteran de razboi, s-a dus la Domnul la aproape 91 ani.
Tot ce stiu de la el e ca a aruncat in aer cu o grenada un rus mare care il soma sa se predea ( pe front Romanesc ), era rugat de camarazii raniti grav sa ii impuste, si a revenit in tara dupa 4 ani de Siberia.
A avut mai multe sanse de scapare decat altii, fiind tamplar de meserie si de folos Rusilor.
Desi nu am discutat niciodata cu el despre razboi, in primul rand pentru ca nu vroiam sa ii amintesc de acele grozavii, cercetez istoria din toate sursele veridice si indem pe toti tinerii pasionati de istorie sau in cautare de adevar istoric sa cerceteze, sa colaboreze intre ei eventual si sa scrie, cu ajutorul bunicilor in viata, cat mai multe despre realitatea de pe front. Sa foloseasca mai bine reportofoane si sa transcrie informatiile cele mai importante, chiars a stenogrameze (cuvant cu cuvant) tot ce afla de la eroii nostri.
Avem ce invata de la ei, poate parintii nostri sunt o generatie reeducata in sistemul idiocratic socialist-ateistic si nu inteleg realitatea de astazi prea bine, dar cu ajutorul bunicilor si bunicutzelor putem razbate si peste greutatile zilelor noastre. Cu Dumnezeu inainte !
……..
Si bunicul meu a cazut la Cotu Donului dar nu a murit … a facut 6 ani de prizonierat si 2 ani de front iar un prieten de al lui a reusit sa treaca Dealul si sa fuga, sa se duca acasa si cand a ajuns acasa a spus ca Bunicul meu este mort iar dupa 8 ani s-a intors acasa si toata lumea stia ca este mort ..
Prietenul sau care a reusit sa scape in padure si sa fuga l`a vazut in bataia gloantelor si a spus ca nu a mai reusit sa scape dar uite ca .. s-a intors acasa dupa 8 ani … pfff
Pot spune ca bunicul meu e un Adevarat Erou si ca a fost un Om Extraordinar de destept si bun la suflet, ma mandresc cu asta si ma laud cu asta ! imi pare rau ca nu mai este in viata sa aflu mai multe ca tare sunt curios .. pacat ..
……….
Dezastrul Armatei Romane s-a datorat, fara nicio indoiala, tradarii. Am spus „dezastrul” nu „infrangerea,” acestea fiind notiuni diferite. Slava eroilor romani! Doamne iarta-i si pazeste-i! Amin!
……….
si bunicul meu a luptat la cotul donului insa la fle ca multi altii eram destul de mic pentru a sti ce sa il intreb despre acea batalie teribila. din ce imi mai amintesc din povestirile lui intreg regimentul din care facea parte a fost ucis si a scapat doar el si cu un capitan parca sau sergent care deja fusese impuscat in gat si care l-a sfatuit sa se predea. cea mai mare umilire a lui nu a fost faptul ca a fost facut prizonier ci ca a fost dezarmat de o rusoaica asta ca sa vedeti ca rusii au folosit tot ce au avut la indemana ca sa respinga dusmanii. si pe langa asta intreg regimentul din care facuse parte era format doar din apropiati sau persoane pe care le cunostea si crescuse impreuna. drama a fost teribila iar noi doar putem sa stam si sa ne imaginam ce oroare s-a petrecu acolo. a fost facut prizonier si dus intr-un lagar unde impreuna cu altii a lucrat la padure, cazati intr-o mizerie greu de descris cu paduchi pe care ii lua cu pumnul de la subbrat si ii aruncau jos iar de mancat li se dadea zama de varza si o juma de felie de paine.. a avut curaj sa evadeze(nu mai stiu exact de unde) si a reusit sa ajunga in satul natal de unde plecase si unde la intoarcere a aflat ca parintii lui si o parte din rude au murit pe front sau au fost impuscate de rusi sau germani. pacat ca nus tim sa ne omagiem inaintasii care s-au jertfit pentru tara asta indiferent de circumstante 😦
……….
bunicul meu a fost caporal si a fost ranit in aceasta crunta batalie…a ramas fara un ochi,a reusit sa se intoarca acasa si sa creasca asa 5 copii…iar fratele lui a fost locotenentul generalului Corneliu Dragalina,simpatizanti ai miscarii legionare fiind au fugit amandoi in moldova pentru a se ascunde de represiile comunistilor…bunicul meu,a decedat la varsta de 72 de ani fara a fii trecut la colectiv…
……….
Si eu am avut un bunic disparut la Cotul Donului, era artilerist. Cine are informatii sau date despre supravietuitori, sau prizonieri rog contact la gh.neagoe ( at) yahoo.com sau 0756160888. Bunica mea a fost vaduva de la 19 ani si a murit vaduva. Cred ca am o datorie sa aflu mai multe despre bunicul mea. Alte date mai precise o sa le iau cand merg la tara la parinti. Va multumesc.
………
Nu mai sunt decat 2-3 supravietuitori. Cat au fost nu i-am bagat in seama, cand nu mai sunt ne amintim de ei….
Char si putinii supravietuitori au fost trimisi pe front in vest. Cati au mai ramas de acolo au plecat la puscarie, la canal, in Baragan. Cati au mai ramas au fost ignorati. Exista insa pe youtube o serie de interviuri stangace facute de niste fetite, acolo pot fi gasite unele marturii. MA gandeam ca fetele astea, inconstient au facut un serviciu enorm Romaniei, mult mai mare decat am vrea noi sa credem ca am putea face.
………..
De cand s-au implinit cei 70 de ani de la batalia de la Stalingrad, am o neliniste interioara pentru faptul ca nu am cunoscut aproape deloc detaliile acestei mari batalii.Caut in fiecare zi pe internet tot felul de articole despre eroii romani, vad filme documentare despre aceasta batalie si ma cuprinde o mare emotie si mandrie ca ostasii romani si-au facut datoria pentru tara. Bunicul meu a fost ranit pe frontul de est, la Odessa cred, si-a pierdut ochiul si a fost operat pentru ca i-a intrat o schija in stomac.A pierdut jumatate de stomac si fierea si doctorii de atunci i-au zis ca nu apuca 1 an de zile. A murit la 91 de ani si-a avut pensie de invalid de razboi data de armata romana. A avut 3 copii, unul dintre ei este mama mea. Stiu ca ne povestea, mie si fratelui meu cum a luptat, trairile lui cand Antonescu a ordonat ROMANI TRECETI PRUTUL! si cand se lupta cu rusii. Noi copii fiind il tot intrebam daca a omorat vreun rus si nu intelegeam de ce schimba vorba si o lacrima din singurul ochi ramas ii brazda obrazul.Stiu ca a facut parte din Regimentul de Rosiori cavalerie, nu stiu numarul. Eram prea mic sa aflu detalii si as ramane profund indatorat daca as putea sa gasesc intr-o arhiva detalii despre el si despre soldatii nostrii. Pe eroul meu, pe bunicul meu il chema MUNTEAN GHEORGHE din colonia Fabricii de Zahar Bod, sat Bod , judetul Brasov.
Vreau sa stiu daca cumva s-a comemorat undeva aceasta pagina de istorie romaneasca, chiar daca este dureroasa, batalia de la Stalingrad.
Acum nu-i intereseaza decat ciolanul puterii , au uitat complet dar eu am rugamintea ca sa nu-i uitam niciodata pe acesti eroi. D-zeu sa-i odihneasca in pace! Respect eroilor romani si nu numai.
……..
Am si eu un bunic care a luptat pe frontul de Est il chema NEGRU IAMANDI nascut pe 07 februarie 1914din parintii Ioan si Safta judetul Vaslui,dar din pacate a fost ucis in 1944 cind se retrageau,nici tatal meu nu l-a cunoscut avea 2 ani si acum cind il intreb de bunicul lacrimeaza(are 68 ani) nici el nu stie unde exact a cazut.Bunica a crescut 4 copii , a ramas vaduva la 29 de ani si asa a murit, din spusele ei a luptat si la cotul Donului dar a scapat, dar in 1944 nu a mai scapat , la SLOBOZIA in Republica Moldova a fost mitraliat de un avion rusesc,au murit 8 atunci,un mos MITICA RIPANU ia povestit asta lui tata, el ia ingropat. Baiatul meu David vrea sa mergem acolo sa-i punem o cruce, macar atit sa facem pentru el.Am intrebat la toate asociatiile ,cultul eroilor,etc,date despre el nu am primit nici un raspuns,stiu doar numele ,prenumele data si locul nasterii,cineva care ma poate cu mai multe detalii despre arhivele militare si modul de obtinere a informatiilor rog sa m-a contacteze pe adresa negrucristi ( at) yahoo.com. DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA PE TOTI EROIII NOSTRI !!!!!!
………
Bunicul meu Tatarus Ion din Corbeni Arges a fost caporal intr o unitate de jandarmerie. nu stiu exact care. sa nu ne imaginam cumva ca asta era ceva asemanator cu NKVD ul . Nu . au fost aruncati in lupta ca orice alta unitate. a scapat de acolo a ajuns pina in Tatra si sa intors acasa cu o boala de plamani care l a si ucis in 74. le povestea copiilor despre frigul cumplit indurat iar mama a retinut un episod incredibil. dadeau broastele la o parte cu mina sa poata bea o gura de apa dintr o balta imputita. nu intelegeam atunci copil fiind ororile razboiului si dementa celor care l au inceput si continuat. a primit ceva pamint de la statul roman drept recompensa pentru participarea la razboi. mai stiu ca ii ura pe rusi si ii injura de cite ori isi amintea de ei. ginditi va ca noi in razboiul asta am luptat si alturi de rusi si alturi de germani in ambele cazuri cam fara voia noastra. sentimentele care ni sau transmis sint diferite. as vrea sa vad o coletie de marturii de pe frontul ala nenorocit. poate cineva o va stringe cindva si o va publica iar celor care au falsificat istoria le as citi o in fiecare seara inainte de culcare. nu se ridica nici la piciorul brostelor bunicului meu.
cipslim
Sunt publicate mai multe memorii si jurnale de razboi. Fratele bunicului meu a fost capitan la jandarmerie si a fost pana la Cotul Donului si apoi pana in Cehoslovacia.
………
carmen olteanu, nov 2012
Bunicul meu, Ion Banu din comuna Suceveni (fosta Tudor Vladimirescu),judetul Galati ,a fost ranit,veteran de razboi.A facut armata in partea Bucovinei si nu stiu exact unde a luptat la Cotul Donului sau Podul Tiganca.Respect stramosilor nostrii!
meret george catalin
Si bunicul meu povestea ca la podul Tiganca a luptat si a fost ranit. Respect pentru eroii nostri. D-zeu sa-i ierte pe cei care nu mai sunt!
Cine poate sa ma ajute sa gasesc mormintul sau localitatea buneleului meu desparut fara urme in razboi a fost inrolat in anul 1942-1943 in Armata Romana si nu sa mai intors acasa. Sotia sa bunica mea este vie si astazi si as vrea sa aflu macar ceva detalii unde luptat (numele lui este Topor Onisim nascut in 1915 in jud Soroca.
……..
Bunicul meu a participat la batalia de la cotul donului,apoi a fost luat prizonier la mina din Donetsk,pana dupa razboi..Asociatia veteranilor de razboi imi poate furniza informatii?..multumesc anticipat.!
Salut! Daca sunteti de acord, haideti sa facem un fel de organizatie a celor care au respect pentru acele momente, pentru stramosii nostri care ne sunt cunoascuti, au nume, au urmasi la a doua sau a treia generatie. Putem sa facem mici comemorari, putem sa spunem lumii cate ceva, chiar adevarul crunt ca a fost un dezastru militar si uman, cel mai mare din istoria noastra. Am fost, ca tara mica, pusi in situatia de a fi prada usoara pentru un inamic mult prea puternic, la el acasa. Am acoperit acolo, un front mult prea mare, nu am fost ascultati cand am cerut intariri, armament, etc. Ce spuneti? Pot sa vorbesc cu avocatul meu si sa fac din banii mei forma organizatorica, dar avem nevoie si de membri. Numai bine!
cipslim
salut ,si eu ca multi multi alti romani am avun un bunic care sa dus la cotul donului si nu sa mai intors,stiu ca era in cavalerie avea 24 anii a lasat in urma 3 copii si o nevasta tanara mai multe nu stiu despre el tatal meu avea 2 anii cand el a plecat pe front nu sil amintea de loc,dar si bunicul din partea nevestei a luptat la cotul donului unde a fost prizonier anii bunin dar a reusit sa se intoarca acasa,dupa un timp sia scris memoriile cu date f precise cu nume de camarazi si comandantii,spre rusinea mea acum vre 3 anii am inceput sa citesc dar mam plictisit nestiind pe atunci ce comoara tin in mana,dar dupa ce aseara am vazut un documentar pe RAI STORIA in care era si despre armanta ROMANA mam hotarat ca ,cand voi merge in tara voi incerca sa public aceste memorii care sunt cutremuratoare binenteles cu acordul socrului meu care detine aceste manuscrise
……….
si bunicul meu a fost la COTUL DONULUI dupa care a venit acasa inpreuna cu radu teoharescu pe bunicu il cheama ungureanu ion.am multe poze cu el.daca are cineva poze de acolo cu nume scris pe ele si da de numele ungureanu ion sa dea un maill tepsus (att) yahoo.com
……..
Colceriu Ioan din Voslobeni ,jud Harghita ,a luptat la cotul Donului ,luat prizonier,dus in lagar ,a scapat si s-a intors pe jos pana acasa.L-au inchis comunistii mai tarziu ,acuzat fiind ca e chiabur,,pe tatal meu l-au dat afara din liceu ,le-au confiscat tot ce aveau. Dumnezeu sa-i judece pe unii si sa-i ierte pe altii.
Rares
……..
Ilade Mihaita isi cauta fratele care a fost pierdut in razboi numele lui e Dorneanu Neculai daca aveti informatii despre el va rog contactatima 0741789124.
……….
Fratii bunicilor mei, Gheorghe Toma si Gheorghe Cocea, amandoi din Grajduri (Iasi) au cazut la Cotul Donului. Un altul, Nicolae Toma, a fost ucis pe 23/24 august, la Ploiesti, chiar de cei care, cu o zi inainte, ii fusesera tovarasi de arme. Problema a fost – cel putin in cazul unitatii sale – ca germanii au aflat inaintea romanilor de intoarcerea armelor si au omorat astfel prin surprindere multi soldati romani. Dumnezeu sa-i odihneasca pe romanii cazuti pe front!
……….
cred ca fac parte dintre fericitii care au putut sa asculte povesti de pe front direct de la bunicul meu .a fost ranit dar s a intors viu .Au fost 3 frati pe front si doar bunicu a supravietuit. A fost si sunt adevarati eroi.Eu am fost militar in 89 si am vazut ce fricosi am fost.M asi bucura daca ar exista o lista cu cei incorporati. Pacat ca autoritatile i au uitat dar ce sa te astepti de la niste oameni care au ca principi banii si mandria de a conduce tara catre ruina. E tarziu sa facem acum istorie despre ce a fost, mai ales ca fiecare dintre noi interpretam istoria din punctul nostru de vedere .Ma gandeam ca vorbim mai mult de dragii nostri bravi bunici pe care nimeni nu i au intrbat daca doresc sau nu sa mearga pe front.
……..
Tradarea la cotul Donului a fost a nemtilor care au sacrificat unitatile romane pentru a castiga Stalingradul. I-au lasat pe romani fara munitie, in tinute de vara, sa lupte cu imensa armata rusa stransa in fata lor.
……….
Bunicul meu s-a intors de la Cotul Donului. Eram eu prea mica sa stiu sa intreb si sa ascult, dar m-a marcat faptul ca nu prea dorea sa-si aminteasca. Spunea ca au venit pe jos, plin de paduchi. Nu stiu in ce conjunctura a venit, cand, etc. Il chema Perlea Ilie, din jud. Buzau si a trait pana la 98 ani. Daca exista o carte sau alte marturii efective ale bunicilor vostri as vrea sa citesc.
……….
bunica-miu din partea lui taica-miu era sergent, comandant de baterie anti tanc in armata a 4a, cu 3 tunuri de 47mm in comanda. povestea ca trageau in tancurile alora ca disperatii si doar le zgariau. imaginati-va cum e sa manevrezi un tun, afara, in conditii de frig crancen, cu o mare de oameni si tancuri venind asupra ta. in fine, au tras in aia grupa mare, iar in urma mortilor veneau valuri-valuri. gen omorai 1, apareau 1000. eram prea mic sa-mi aduc aminte exact povestile, iar el a murit de mult. pana la urma li s-a dat ordinul de retragere dupa o rezistenta apriga si practic au fugit pana la Rostov! la fel ca multi altii, a ajuns in 1945 in Muntii Tatra.
bunica-miu din partea maica-mii era infanterist in armata a 3a. din cate am inteles, sectorul unde era el cantonat a fost lovit doar de un flanc al unei directii de atac sovietice, fapt ce le-a permis sa reziste mai mult, dar in conditii foarte grele si cu munitia pe sfarsite. la fel ca si in cazul celalalt, valurile de sovietici veneau unul dupa altul. pana la urma, li s-a ordonat retragerea spre a scapa de incercuire. a luat apoi parte de incercarea de contra-atac, dar cum aceasta a esuat, s-au retras inapoi la Rostov. a fost ranit si trimis in tara. si el a murit de mult si nu mai pot afla detalii.
tin minte ca de fiecare data cand povesteau (rar ce-i drept) se schimbau la fata si intrau intr-un fel de transa, manifestand grimase, o mimica a fetei si o gestica ce nu le erau comune…
concluzie: cei peste 150mii de romani cazuti acolo au murit eroic, dar degeaba. sovieticii trebuiau sa castige razboiul pentru ca asa se stabilise la scara planetara – vedeti urmarile de atunci cu razboiul rece samd. pana in zilele noastre.
noi din pacate si cand am castigat am avut ceva de pierdut, vezi 1877 – 1878 si 1916 – 1918.
………..
si bunicul meu a luptat la cotul DONULUI si a fugit inainte sa i urce in tren a mers pe jos pina n ROMANIA au mers nu mai noaptea prin paduri au baut apa din urmele de senile si au mincat iarba erau dati disparuti Cind au ajuns i s-a facut mila unui general le adat drumu acasa sa si vada familiile si apoi s-au intors ca erau plini de paduchi si aveau dizenterie vreau sa stiu mai multe inedelcu79 (at ) yahoo.ro
………..
Si se implinesc 71 de ani de la nefericitul eveniment.
Cinste si eterna recunostinta pt toti cei cazuti pe campul de lupta.
Sa le apindem in memoria lor o lumanare si sa spunem si o rugaciune.
Am o intrebare: a intrat cineva in posesia memoriilor bunicului lui Ionut? Cel ce a postat in data de 14.nov.2010? Personal i-am trimis mail insa nu am primit nici un raspuns. Daca are cineva acele memorii daca se poate sa le trimita pe adresa andrei2fun (aat) yahoo.com.
……..
Plang, plang, PLANG!!!!!
De 5 zile plang, de cand am descoperit articole si filmulete despre soldatii romani morti pe Frontul de Est.
150.000 de militari morti, disparuti, distrusi.
Ma uit cu ochii plini de lacrimi la un filmulet scurt despre prizonierii romani de la Cotul Donului, acele suflete, acele fiinte prost imbracate si pe care doar caciulile mari si albe erau cele mai groase bucati de vesminte impotriva iernii din Rusia, soldati care au indurat geruri cumplite in haine subtiri, care luptau cu armament vechi si care erau carnea de tun ale celor puternici.
Aceia sunt bunicii nostri, pe care n-am stiut sa-i primim la intoarcere cu recunostinta, ci cu inchisori bolsevice si cu alti ani grei de temnita. Sunt bulversata, credeam ca o sa-mi inchei anul cu un bilant pozitiv, dar il inchei cu durere in suflet, ravasita de trista noastra istorie, de ISTORIA NESPUSA SI ASCUNSA.
De ce n-am invatat la scoala adevarul, de ce nu stiu de masacrele si holocausturile romanesti asupra populatiei civile din Basarabia si Bucovina si a militarilor romani vinovati de crima de a fi…militari???? De ce nu m-a invatat nimeni ADEVARUL????
De ce n-am invatat la scoala despre Masacrul de la Fantana alba, despre atrocitatile hortystilor, de ce nu mi s-a spus despre masacrul de la Balti?
De ce nu nu se rescrie istoria romanilor? Pana cand sa suportam tradatorii de patrie care ne-au furat tot, de la istorie, adevar, bogatii, pana la suflete si sperante???
Prin aceste cuvinte, prin lacrimile mele, aduc un omagiu tuturor soldatilor romani cazuti pe fronturi, uitati, luati prizonieri, umiliti si ucisi.
AMINTIRE ETERNA CELOR DISPARUTI!!
catalinmeret
Ne plangem istoria, eroii , neamul. Bine ati venit doamna in grupul celor care ne gandim la ei si ii plangem pe eroii nostri cazuti la Cotul Donului.Respect deosebit doamna.
…………
Calatoresc mult prin tara si vad monumentele celor cazuti. Dar in marea lor majoritate, sunt monumente ale eroilor primului razboi mondial. Liste lungi de oameni rapusi, pe toate laturile. Oameni simpli, de la tara, carne de tun, victime de razboi.
Cei ce au luptat la Cotul Donului cred ca lipsesc, in marea lor majoritate, de pe monumente. Sansele de a mai aparea, scad in timp. Lipseste dorinta de a face cunoscuta Campania din Est, dezastrul din iarna 42/43, cu tot ce a urmat. Daca cineva doreste sa sprijin acest demers, rog sa ma contacteze. GN
………..
Si eu am un strabunic ce si-a pierdut viata acolo… nici macar nu stiu Divizia, Regimentul si Batalionul in care a fost.
Provenea din jud Ramnicu Sarat (cum erau atunci judetele) si asta ma face sa cred ca era DIVIZIA-5, REGIMENTUL-9 Rm Sarat daca s-au facut incorporarile pe regiune… (loc. Valcelele) Divizia 5 a fost prinsa in incercuire si apoi coordonata de Gen Lascar.
……….
Tatal meu mia spus ca un sergent a fost lovit de o schija de brand singele lui la iproscat in gura in trnseu la cotul donului 2luni nu au putut iesi din transeu fontul sa rupt iarna intro diminata cind a iceput sa bata catiusa a venit pe jos pina in gara Volnovoaca.
……….
Si bunicul meu Timohi Mircea din Sarata Basarab, comuna Hanesti, Botosani, era caporal si a murit la Odessa. Caut informatii, dar nu am gasit nimic. Stiu ca un proiectil a cazut peste o masina in care se aflau toti cei trei frati. Cine stie ceva il rog sa ma informeze.
_______________________________________________________________________
De pe Foaienationala:
Mihai M Popescu 2 Mar 2012 at 11:27
Romanii n-au fost „snopiti in bataie” la Cotul Donului.Greseala strategica a apartinut inaltului comandament german, care a pus armatele a III-a si IV-a romane sa pazeasca o lungime de front mult prea mare.
Desi partea romana a avertizat in repetate randuri partea germana ca nu are tehnica de lupta pentru a face fata unui eventual masiv sovietic. Mai ales armament greu, blindate, anti-aeriene…
Spre informatia ta, chiar si-n conditiile precare in care erau, trupele romane au rezistat primelor asalturi sovietice. EROIC.
Si asta nu o spun ei ci maresalul Von Manstein, comandantul suprem german al frontului de est german, la acea ora. Tot el a spus raspicat ca „in ciuda lipsei de dotare tehnica” romanii „au fost cei mai buni aliati ai nostri”.
Armatele italiene si ungare au fost penibile, romanii trebuind sa-i inlocuiasca de multe ori, acestea FUGIND de la locul bataliei in numeroase randuri.
_______________________________________________________________________
Primite pe mail:
Marcela Slejuc, 17 April 2015
Buna ziua. Bunul meu a fost dat disparut la Cotul Donului si am tot incercat sa-i dau de o urma. Sunt atat de emotionata si nu-mi poti opri lacrimile. Vreau sa contribui cu ce pot la binecuvantata initiativa cu Troița la Comana! Cu respect, Marcela Slejuc.
Alte comentarii aici:
http://www.revista22.ro/articol-2230_2.html
Listă cu morți de război aici:
http://www.once.ro/morti_razboi.php
Alte Informatii primite:
Malureanu Constantin, incorporat la 8 noiembrie 1934 la regimentul 28 infanterie, lasat la vatra la 01 noiembrie 1936. A participat la razboi din 01.08.1941 pina la 24.11.1942 in zona est RG 4 Vanatori. A fost luat prizonier la 24.11.1942 in URSS si eliberat la data de 24 .10.1945 . A obtinut medalia Eliberarea de sub jugul fascist. Sunt cele scrise in livretul militar.
Cotul Donului 1942 
bunicul meu CRISAN-BODEA IONAS din localitatea Hasdate, com . Savadisla , jud Cluj este unul din eroii de la Cotul Donului….era unul din bravii ostasi care au raspuns la ordinul maresalului “ostasi va ordon treceti Prutul”…a luptat pentru tara si neamul lui…. si-a dat viata si a ramas acolo in pamint strain…..am cautat mereu informatii si marturii despre infernul de la Cotul Donului, as vrea sa stiu daca bunicul meu a fost inmormintat undeva, daca numele lui e scris pe o cruce pe undeva,, sau daca figureaza prin vreo evidenta militara….
LikeLike
http://www.once.ro/morti_razboi.php – este dat jos..
Imi caut si eu bunicul.. cazut la Cotul Donului.. nu stim nimic despre el. cand a cazut, daca a cazut. caut liste.. dar nu gasesc. Va rog sa ma ajutati daca binevoiti.
LikeLike
Fratele bunicului meu a disparut la Cotul Donului. Cei ramasi din familie nu stiu nimic de el. In caz ca exista informatii in posesia cuiva,va rog sa ma contactati. Numele lui Sandu Tudor(Grigoreni,Bacau).
LikeLike
.
LikeLike
https://www.facebook.com/groups/555358214975571
LikeLike
Bunicul meu a luptat la Cotul Donului si a fost dat disparut. Nu s-a intors niciodata acasa. A lasat in urma o sotie tanara de 20 de ani si doi copii…
LikeLike